Mulți români nu știu să deosebească o știre de o non-știre sau o neștire, că nu știu cum să-i zic. De exemplu: Trenul CFR 16xx, care a pierdut vagoanele pe câmp, este o non-știre. Nu prezintă interes. Este ca vecinul ăla care mă oprește la scară să-mi spună că Icsuleasca a ieșit într-o fustiță de i se vedea gaura curului. Nu dau două parale! De ce? Pentru că accidentele se întâmplă, fiarele se rup, sistemele se strică, oamenii care comentează aiurea nu știu cum funcționează un tren, nu știu ce este acela sistem de frânare Westinghouse, dar te opresc la scară să-și dea cu părerea într-o încercare ridicolă de validare. Atâta vreme cât procedurile de siguranță s-au respectat întocmai și oamenii ăia au ajuns acasă întregi, totul este bine. Restul sunt comentarii în neștire.

De asemenea, faptul că avionul românesc Pi R Pătrat a ajuns la destinație cu întârziere de 45 de minute datorită unei defecțiuni la avertizorul sistemului hidraulic este o non-știre. De ce? Păi, pentru că accidentele se întâmplă, fiarele se rup, sistemele se strică, oamenii care comentează aiurea nu știu cum funcționează un avion, nu știu ce este acela sistem de frânare hidraulic cu dublă redundanță, dar fac spume că România e de căcat și că era să moară, dar n-au murit, doar au ajuns acasă un pic mai târziu. Cert este că pe orice aeroport sunt mii de oameni a căror misiune este să se asigure că ghinionul te lovește în sala de așteptare și nu la 9000 de metri în aer. Pasagerii habar n-au cât de fragil și sensibil este un avion din punct de vedere mecanic, dar fac gură în neștire.

La fel se întâmplă și în cazul comentatorilor de profesie dimprejurul polițistului care trântește la pământ un bețiv violent. Uite, domnule, ne omoară poliția! Nu știu de ce, dar pe mine nu m-a trântit niciodată poliția și nu mi-a dat la oase, cu toate că m-am întâlnit cu ea și beat și treaz. Secretul meu, pe care îl împărtășesc acum cu voi contra modestei sume de 50 de euro, este faptul că le-am vorbit frumos, în cunoștință de cauză și în baza legii, m-am identificat atunci când mi s-a solicitat și am fost amabil. Sigur că există și excepții, dar marea majoritate a polițiștilor ar prefera să nu le dai pumni în gură, pentru că au mult de scris după ce te joacă în flecuri.
Odată m-a oprit un polițist de circulație care nu mi-a mai dat amendă tocmai pentru că nu m-am certat cu el. Am recunoscut fapta, aveam actele pregătite, i-am vorbit frumos și am așteptat să scrie procesul verbal. A fost atât de șocat că nu m-am certat cu el încât a renunțat la amendă și s-a apucat să se plângă de faptul că era de două ore în intersecție și că l-au făcut toți cu ou și cu oțet. Sunt convins că dacă îi aplicam o lovitură la ieșirea din autovehicul, la cât era de sătul de intersecția aia și de șoferii de dinaintea mea, aș fi sfârșit într-un clip viral pe Facebook în care tot eu eram victima. Nici acestea nu sunt știri și nu merită atenția noastră, dar oamenii vorbesc în necunoștință de cauză, confundă procedurile legale cu nedreptăți personale și se revoltă.

Aș putea continua cu barja care a lovit un șlep pe Dunăre, cu fregata care a lovit o corvetă în Marea Neagră și toate celelalte accidente fericite în care n-a murit nimeni și nu a fost vorba despre neglijență criminală. Nici acestea nu sunt știri, dar devin pentru că oamenii care comentează aiurea nu știu cum funcționează marea sau ceața. Ideea e ”că, când e ceață, nu vezi”.