Singura chestie care mă face cu adevărat euro-sceptic și aproape că mă îndeamnă să strig ”Jos Uneuna Eoropeană!” alături de votanții PSD este legea europeană privind țigările ignifuge. Știți voi, s-au băgat țigările astea ISU, anti-incendiu, modificate și fabricate științific să se stingă dacă nu tragi din ele. Asta pentru că specia umană este prea imbecilă ca să fie lăsată să fumeze fără să-și dea foc, dar are voie să decidă viitorul planetei alegând oameni ca Trump și Putin. Problema cu țigările astea este că se sting în mână, în timp ce tragi din ele, de trebuie să le fumezi ca pe hașiș cu bricheta la doi centimetri de gură și să le reaprinzi după fiecare fum. Nu stau aprinse decât dacă le conectezi la un furtun cu absorbție continuă, iar eu am stilul meu molcom de fumat. Îmi place să trag mai rar.

În schimb, odată ce ai terminat cu ele și le-ai strivit în scrumieră, mucurile ard în continuare câte jumătate de oră până se consumă și filtrul și scrumiera, de inundă toată casa cu mirosul ăla înecăcios de plastic ars. Ca să nu mai vorbesc de faptul că nu mai stă scrumul pe ele de nici o culoare și îți cade mereu pe pantalon în drum spre scrumieră. Nu mi-am dat niciodată foc alături de țigările vechi. Sigur, și eu am câte o cămașă găurită de când a căzut jarul, ca toată lumea, dar astea fac parte din viața oricărui fumător. Sunt o tradiție. Săptămâna trecută am stins un muc european, am mai zăbovit vreo juma de oră la calculator, după care am golit scrumiera la coș. Mucul respectiv încă mocnea și a incendiat coșul de gunoi. Eu nu sunt în stare să fac focul în sobă să reziste mai mult decât mucurile astea europene din scrumieră.

Bineînțeles că acum o să urmeze cel puțin un comentator cu ilustra sugestie: ”Lasă-te de fumat!”. Asta pentru că UE încă nu a băgat zgarda obligatorie care detonează automat când detectează un moment de prostie. Oamenii care îți fac morală să te lași de fumat sunt adevărații cetățeni UE, adică exact motivul pentru care au fugit britanicii. Tot genul ăsta de oameni sunt responsabili și pentru regulamentul UE privind cele 75 de etichete lungi de o palmă de pe orice pereche de chiloți. Alea care se fac șomoiog la cur de, ori trebuie să le suporți așa, ori le tai cu foarfeca și rămân muchiile alea care freacă în carne vie. Regula etichetelor nu schimbă cu nimic dubioșenia provenienței chiloților și nici nu diminuează din sclavagismul caracteristic industriei textile, dar e important să știm că izmenele de pe teritoriul UE au doar 35% polietilenă, 7% nitroglicerină, 5% trinitrotoluen, iar copiii care le-au cusut nu fumează.

Sunt aceiași oameni care au inventat manualul de utilizare în care nu găsești decât o pagină cu datele de contact ale fabricantului, tradusă în 137 de limbi, dar nu scrie nicăieri unde este butonul on/off. Sunt aceiași oameni care reinventează mereu recipientele baby-proof, de mori de inimă cu sticluța de pastile în mână că s-a chinuit toată familia s-o desfacă și n-a reușit. Twist – turn – lift – rotate 90 degrees – push – tilt – press and open here. Dacă fumezi ! Vezi!?! Mori de inimă!!! Sunt aceiași oamenii care te roagă să intri pe internet pentru instrucțiunile de conectare la internet. Sunt oamenii care mă pun să mă descalț în aeroport, în timp ce percheziționează la perete doi indieni înspăimântați, dar nu mă întreabă nimic despre maceta din bagajul de mână.

Iubesc Uniunea, dar îi urăsc pe cetățeni.